Connect with us

Locuri de munca, dorite au ba?

Life Things

Locuri de munca, dorite au ba?

Cat de mult isi doresc tinerii sa ocupe putinele locuri de munca, disponibile astazi? This is the question!

Ma straduiesc sa raspund acestei intrebari, desi nu voi putea fara ajutorul vostru, dat fiind faptul ca in aceasta perioada angajam un coleg „bun la toate” :): sa updateze site-ul, sa preia supportul (mai rarut ca nu prea e cazul) si, culmea, sa mai stie si ceva grafica.

Sa purcedem la cateva exemple, intalnite zilele trecute:
* la intrebarea legata de pachetul salarial dorit, din partea intervievatului, vine un raspuns fulger: „Vreau salariul x pentru ca fac naveta de la Ploiesti„… Dude!
* o alta situatie interesanta, intreb „Pentru ce operatiuni vrei salariul asta colosal”? Mi se raspunde, cu o intrebare, „Pai nu ma invatati dvs.„?… Dude!
* next, in etapa a doua a interviului: „Totusi esti proaspat absolventa, nu ai experienta, pentru care motiv sa-ti dau, din prima zi, salariul dorit?” Vine si sageata „Pentru ca m-am chinuit la faculta’ „…  Dude!
Dude, voi chiar vreti locuri de munca?

In ciuda a ceea ce-mi spun suficient de multi amici din anturaj, ma incapatanez sa ma uit in primul rand la om, la compatibilitatea dintre el si viitorii lui colegi si abia dupa aceea la experienta.

Iata ce spune managerul Ogilvy Romania, intr-un interviu pentru wall-street.ro: „Tinerii trebuie sa munceasca. Există copii care vin si care cred ca se poate ajunge foarte repede si foarte sus fara eforturi enorme”.

Asadar, sa fie vorba de educatie, de internet, de televiziune? De ce generatiile de dinainte intai arata ce pot si pe urma cer?

Continue Reading
You may also like...
18 Comments

18 Comments

  1. Liviu Taloi

    30/07/2012 at 14:41

    Aceeasi intrebare mi-o pun si eu..

  2. Bogdan

    30/07/2012 at 15:29

    Am trecut prin aceeasi experienta, am avut aceleasi reactii … Dude!

  3. edi

    30/07/2012 at 15:37

    Multumesc pentru comments Liviu, Bogdan. Inseamna ca este adevarat, mai trebuie sa identificam solutiile

  4. Bogdan

    30/07/2012 at 15:55

    In primul rand eu am impresia ca tu cauti pe cineva pentru „internship”, si nu un angajat. Asta pentru ca nici tu nu ai stiut cum sa denumesti acest „post” oferit de tine.
    In al doilea rand, fiecare are dreptul de a raspunde, mai ales cand intrebarea a fost pusa de tine: „ce salar doresti?”; tu te asteptai sa spuna ‘de fapt nu vreau nici un salar, daca-mi aruncati o bucatica de paine, eu sunt bucuros’? (ca sa nu mai spun ca managerii de Rumânia te si f*t de numa’, indiferent daca primesti salar mic au mare, asa ca mai bine ai pretentii decente).
    Ar mai fi un punct de comentat, acela in care tu esti un ‘binefacator’ care creaza un loc de munca, dar nu iei in calcul posibilitatea de a da unui proaspat absolvent de facultate un salar competitiv. Legea obliga managerii la plata unui salar minim pe economie conform cu studiile respectivului candidat, cu exceptia cazului in care locul de munca nu necesita abilitatile unui absolvent de facultate, caz in care candidatul este considerat ‘supra calificat’ pentru acel post, sau tu trebuie sa anunti ca postul respectiv este disponibil doar celor cu studii medii sau inferioare, sau celor care nu sunt calificati intr-un anumit domeniu, insa tendinta managerilor este de a cauta angajati cu studii superioare si experienta din belsug pe un salar de nimic.(acel ‘cerc’ in care managerii cauta oameni experimentati, dar candidatii nu pot acumula experienta fara un loc de munca)
    Concluzia.. tu ar trebui sa platesti cat face postul respectiv pentru tine, si sa fii cinstit in anuntul pentru acel post. Nu cred ca e vorba nici de, nici de, nici de, ci doar de o ambiguitate (voita sau nu?) in formularea anuntului pentru postul liber. Spor

    • Edi

      30/07/2012 at 16:26

      Multumesc pentru comentariu Bogdan, ma asteptam la reactii putin mai dure, mai ales din „tabara” cealalta :), asa cum lasi de inteles ca e cazul tau.
      1).Dupa cum probabil ai sesizat si de la oameni mai grei (vezi art. sugerat), ca sa ajungi „la etaj” trebuie sa treci „pe la parter”, it’s so easy, pt a cunoaste intreg procesul, incepand cu momentul T0.
      2).Faptul ca „n-am stiut” cum sa denumesc postul are alte conotatii, este vb despre ceea ce mentionam, eu lucrez cu omul – daca el are un fond bun si suntem compatibili atunci face tot ceea ce i-am cerut si intr-o perioada x este canalizat pe ceea ce poate/ii place sa faca.
      3).Crede-ma chiar nu este cazul sa dezvoltam subiectul cunostintelor si abilitatilor absolventilor de studii superioare, de astazi, din .ro
      4).Ii intreb, si nu fac asta de ieri ci de 14 ani, despre conditiile pe care le vor, pt ca nu am nevoie de colegi demotivati si aici este o discutie destul de lunga, pe care nu o vom dezbate acum.

      Inca o data iti multumesc si oricand te astept cu comentarii „taioase” 🙂

  5. sorin frumuseanu

    30/07/2012 at 16:08

    La o adica, firma sau persoana fizica, fiecare isi inchiriaza timpul de munca pentru o anumita suma.
    Cel mai simplu la interviu le spui ceva gen „da iti dau banii astia daca imi arati cum ajuti firma sa incaseze salariul tau, impozitele catre stat + un profit pentru firma (esti totusi SC, nu organizatie non-profit).
    Elimini pe cei raspund cu „daca” si „poate” si ala e omul tau.
    La mine, tinand cont ca google e extrem de imprevizibil, nu am reusit sa gasesc oameni nici pentru lucrurile simple, de rutina.

    • Edi

      30/07/2012 at 17:28

      E de luat in calcul varianta ta, Sorin, merci frumos.

      • Claudiu

        06/08/2012 at 06:55

        E impropriu sa spui unui angajat totusi entry level sa iti spuna el cum isi va face banutii. in primul rand consider ca tu ca angajator trebuie sa ii ai taskurile bine determinate de la bun inceput. Angajatul putin probabil sa se gandeasca la bunastarea afacerii.
        Am avut o fata pe copywriting… isi facea treaba insa nimic mai mult. Avea cerinte minim 6 articole pe zi/400 caractere.. extrem de lejer.. insa isi lungea timpul de stat pe articolele alea in asa fel incat de la 9 la 17 sa faca doar aia..era si atunci acceptabil daca nu trebuia pe urma sa corectez eu pe urma pt. typo-uri. Am incercat sa ii maresc norma insa nu a vrut sa accepte ca nu asa am convenit la interviu, i-am spus OK, avand in vedere si x alte motive (gen 17 zile muncite din 21, din varii motive, intarzieri, nu o interesa daca e mizerie in jurul ei) intrerupem colaborarea. A inceput sa planga.
        Stiu ca pt. concediu medical[1 zi] i-am cerut ceva fisa pt. a vedea daca in ultimul an a cotizat la asigurari. Am ramas masca, avea la joburile anterioare salarii cat de doua ori cat am avut eu vreodata, si la ceva firma jenanta. De aici se trage problema, sunt oameni mediocrii care castiga mult, mult prea mult..si li se si uraste cu binele.

        Dar am intalnit si extrema cealalta – sefa de HR peste un grup de vreo 6 firme, cu peste 60-70 angajati, accepta sa lucreze pt. 1200/luna, cu overtime la greu, fa si aia, si aia, si aia.

        • Edi

          06/08/2012 at 08:47

          Merci Claudiu, era vorba de cei care cer mult si stiu… nimic

  6. Bogdan

    30/07/2012 at 17:35

    Salut din nou, am sa-ti raspund in ordine, cum ai facut si tu:
    1) Sincer nu ma intereseaza ‘greutatea’ nimanui, daca mergi pe considerentul asta (oamenii cu greutate au intotdeauna dreptate) nu vei ajunge nicaieri. In plus, te referi la momentul tau „T0” ca la un moment crucial, uitand ca cei care termina o facultate s-ar putea sa aiba deja un anumit grad de experienta (mai sunt care au lucrat inca din primii ani de scoala, sau dinainte chiar). Intr-o alta ordine de idei, daca tot consideri tu „trendy” sa combini engleza cu romana, sa stii ca ai folosit incorect „it’s so easy”, in loc de „it’s that easy”, ok?
    2) Blabla-ul asta de 3 lei l-am folosit si eu si se foloseste frecvent de catre toata lumea care vrea mult pe bani putini; nu exista postul „eu lucrez cu omul” si te citez „daca el are un fond bun si suntem compatibili atunci face tot ceea ce i-am cerut si intr-o perioada x este canalizat pe ceea ce poate/ii place sa faca” e chiar maxim de ambiguu; trag eu concluzia ca de fapt iti place sa canti la trompeta si nu te prea intereseaza un om pe un anumit post, ci un fel de ‘sageata’, bun la toate, sa mearga dupa tigari si sa faca cafeaua dimineata.
    Eu as putea „ghici” ce ‘mare’ companie conduci, dupa profesionalismul de care dai dovada in interviuri; pt. cultura ta personala, companiile de succes angajeaza agentii specializate (gen plasare forta de munca), exact pt. ca tu, acest ‘manager’ (si aici ma refer la toti marii manageri din categoria ta, nu doar la tine) sa nu iti mai bati capul, si sa iti ocupi timpul valoros cu alte indeletniciri: sa faci bani, sa bei cafea, sa te dai la secretara, etc. 🙂
    3) Desi sunt de acord cu tine, marea majoritate sunt cam retarzi, as vrea totusi sa-ti amintesc ceva: eu nu angajez pe nimeni, tu o faci, asa ca nu ar trebui sa ii bagi pe toti in aceeasi oala, ci sa astepti constiincios candidatul potrivit. (vezi fraza de final de la 3) )

    Nu ca ma simt obligat, ci doar ca sa-ti faci o parere, eu nu sunt in categoria celor de care vorbim. Sunt plecat de 11 ani in Londra, cu unele intreruperi, si nu m-am lovit niciodata de greutatea unui interviu de acasa (acum 5 ani am revenit in Romania, m-am angajat de la primul interviu, grafician, 40 si de oameni pe acel post; seful mi-a devenit nas de cununie, iar de 2 ani m-am reintors in Londra). Imi exprim parerea doar pt. ca stiu cum se angajeaza acasa si nu mi-a placut rautatea cu care ai postat articolul, atata tot; repet, si eu sunt de parere ca marea majoritate a generatiei noi e formata din aerieni si drogati, sper insa, ca inafara de ei mai sunt si copii buni, pe care ii intereseaza viitorul (macar al lor daca nu al altcuiva).
    Eu sunt deschis la orice fel de discutii, iar daca gandesc gresit, imi cer scuze, daca mi se prezinta dovezi in sensul asta 🙂

    • Edi

      31/07/2012 at 06:15

      Bogdan, am aprobat comentariul tau desi foarte multi nu ar fi facut-o. Imi pare rau sa te „dezamagesc” dar nu intru intr-o disputa fara sfarsit dupa cum, se pare, ai suficient de mult timp la dispozitie incat s-o duci. Argumente exista pentru fiecare cuvintel insa nu am nevoie de popularitate si nu trebuie sa justific nimic, asa cum ai simtit tu nevoia s-o faci. Iti doresc succes si ma bucur pentru tine ca ai avut curaj sa pleci din Romania.

  7. theo

    31/07/2012 at 13:55

    personal, eu cred ca daca esti bazat si vrei cu tot dinadinsul un job atunci accepti o perioada in care sa iti poti demonstra aptitudinile dupa care poti pune conditii.
    E o chestiune de alegere, altfel, vorbim vorbe 🙂
    Pe vremea mea „marea majoritate” era considerata singular, acum nu stiu cum o mai fi, anyway si eu consider ca marea majoritate E cam retarda.

    • Edi

      02/08/2012 at 12:20

      Merci theo, se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

  8. adizzy

    04/08/2012 at 01:55

    stii de ce e atitudinea asta? pentru ca asa ne „invata” in facultate din primul an(cat de cat si liceu). Da, o sa terminati si gasiti de lucru usor si salariul ala o sa il aveti si sa vedeti ce o sa lucrati, o sa fiti manageri si bla bla. Cel putin asa a fost la mine si am avut un relativ soc cand am vazut cat de greu e defapt sa iti cauti de lucru, sa iti si placa si sa fie si rezonabil platit. Nu am fost pregatiti in scoala pentru a incepe cu lucrul de jos ci direct seful de turma sa fim. 😐

    • Edi

      04/08/2012 at 21:59

      Merci pentru comentariu adizzy. Ai dreptate dar oare ar trebui sa avem si noi puterea, sa zic, sa discernem atunci cand ni se spune ceva? (avem la dispozitie mijloace suficiente de informare, ma gandesc)

  9. Bogdan-George Brad

    05/08/2012 at 14:55

    Salut,

    Țin să aduc și eu un comentariu la acest subiect.
    Există cazuri în care angajatul nu este deloc potrivit pentru locul de muncă oferit deoarece nu are cunoștințele sau experiența necesară postului (cu toate că el consideră că este calificat) dar am întâlnit și cazuri în care angajatorul a profitat de lipsa de experiență a tânărului pentru a-l ține pe 1000-1500 de lei până s-a hotărât individul să își ceară drepturile ce i se cuvin sau până a plecat în altă parte.
    De curând am avut un interviu cu un proaspăt absolvent de A.S.E. (informatică economică) și cu toate că la el în C.V. era specificat programator PHP – avansat nu avea în patru ani de facultate făcută decât o aplicație practică (o pagină de internet) și aia pentru lucrarea de licență. Iar exemplele de acest gen pot continua.
    Eu înțeleg frustarea angajatorilor pentru că văd cât de greu este să găsești un om bun și cât de mari sunt în unele cazuri pretențiile oamenilor slabi pregătiți. Din păcate angajatorii tind să ajungă la concluzia tristă că școala românească nu prea mai pregătește ce se caută pe piața muncii iar firmele sunt din ce în ce mai îngreunate de povara crizei economice și nu iși mai permit să facă training cu noul angajat.
    Un alt aspect pe care trebuie să îl aduc în atenția voastră este decredibilizarea școlii românești în fața angajatorilor.
    O diplomă luată în zilele noastre nu înseamnă neapărat că cel care o deține are și cunoștințele atestate.
    O diplomă nu poate face site-uri, management, marketing sau sudură. Omul care a învățat face asta.
    În teorie multe ar trebui să se întâmple dar piața muncii & școala din România au specificul lor ancorat în realitatea cotidiană și de asta trebuie să țină cont toți cei implicați: școala, angajatorul și nu în ultimul rând cel ce vrea să se angajeze.

    O zi excelentă!

  10. sa nu dam nume, totusi ;)

    06/08/2012 at 07:16

    Eu lucrez de vreo 3-4 ani. Bine, acum sunt oarecum freelancer, dar angajat la firma mea..tot angajat ma consider..si e si mai stresant 🙂

    Primul loc de munca [real] in ecommerce l-am acceptat pentru 1000 lei – bai, vroiam sa ma angajez, era ce vroiam eu si chiar imi placea. Aveam sansa sa trec de la a citi articole la a face ce spun articolele alea, dincolo de site-ul meu. 1000 lei erau extraordinari pt mine pe vremea cand aplicam si la joburi de reprezentant vanzari, merchandiser, etc.
    Odata cu mine a fost angajat si un graphic designer, cu aceeasi experienta insa cu un salar de vreo3 ori mai mare. Dupa 3 luni a fost out.
    Revenind, am muncit de nu-i adevarat, la orice..la un moment dat ma ocupam de site doar vreo 3 ore/zi pentru ca vorbeam cu clientii la telefon, dadeam comenzi de marfa, faceam import, tineam interviuri. Cel mai mult la acel job am avut 1678 lei.. bineinteles nu trecuti in cartea de munca, ca asa se fac afaceri pe aici. Dar trecand peste salariul acela si ce valoare aduceam afacerii am invatat extrem de multe – ce inseamna sa iti impui ideile prin argumente in fata unor oameni care nu au de a face cu domeniul, ce inseamna sa faci import, ce inseamna sa vorbesti cu buyeri de la hypermarketuri. ah, si culmea am luat un premiu la gpec, tin minte ca patronul nu vroia sa imi dea bani sa merg la gala decat daca ii garantam un loc intre primii 3.. 🙂
    Acum vreo 13-14 luni incercam o marire de salar, nu s-a putut, atmosfera s-a stricat asa ca mi-am cautat in alta parte de munca. Am gasit tot in domeniu, istoria s-a cam repetat, insa pentru ceva mai multi bani. Am avut oportunitatea sa deschid un magazin fizic care merge excelent, am avut ocazia sa gestionez bugete mari de AdWords, sa vorbesc cu cei din media reala (print, radio), sa dezvolt un proiect la scara mare (UE).. insa ceva nu s-a potrivit si am plecat si de acolo.

    Acum lucrez pentru mine..si serios, in fiecare zi aplic ce am invatat in locurile de munca anterioare, care aveau titluri faine pentru CV insa erau platite la nivel de junior pentru Bucuresti. Castigurile sunt acum la nivel de Bucuresti senior, dar asta e alta poveste – insa daca nu aveam ocazia sa invat atunci cred ca eram schimbat radical.

    Acum cateva zile i-am trimis mail la un tip foarte tare. I-am spus, mai – pt. tine lucrez si gratis doar sa am sansa sa invat din ceea ce faci tu. Sunt dispus sa renunt la ce castig acum pt a mai invata. E o investitie in mine. 🙂
    Sfatul meu pt toti cei de varsta mea este sa vada colectivul de unde ar dori sa se angajeze si ce pot sa invete acolo dincolo de oferta salariala. Totusi, realitatea este ca in locurile unde poti sa inveti salariile sunt totusi destul de ok, eu am avut parte de exceptii din pacate 🙂

    • Edi

      06/08/2012 at 08:50

      Esti dintre aceia care au stiut/stiu ce vor. Iti doresc mult succes. Gpec, pentru cei care nu sunt in bransa, inseamna Gala Premiilor Ecommerce

Poți comenta, azi e free, pe bune :)

More in Life Things

Optimizeaza-ti textul

Zoom in Regular Zoom out

Recomand cu placere

Proiecte

Cele mai noi articole

To Top